Deși atunci când am planificat acest concediu îmi imaginam că o să stăm mai mult prin Darlington și o să ne relaxăm, când am ajuns acolo și am constatat cât de ușor este să ajungi dintr-o parte în alta cu trenul, am zis că nu trebuie să ratăm această oportunitate de a vizita cât mai multe locuri noi
Ziua 5 – Edinburgh Scoția
Deși a plouat cu găleata, pot spune că Edinburgh este un oraș de vis. Arhitectura, spațiul verde, parcurile, muzeele, toate acestea m-au făcut să mă îndrăgostesc de această capitală, iar acest lucru îl mai simțisem doar în Praga în urmă cu mulți ani.
După o călătorie de 2 ore cu trenul din Darlington până în Edinburgh Waverly, am constatat că nu putem ieși afară din cauza ploii torențiale. Am pierdut cam jumătate de oră prin magazinele din gară, apoi am ieșit pe partea cu Princess Street Garden și Scott’s Monument. Din păcate nu pot spune că m-am bucurat foarte mult de priveliștea pe care ne-o oferea grădina pentru că a început din nou ploaia și ne-am adăpostit în interiorul clădirii Galeriilor Naționale ale Scoției unde se desfășura o expoziție cu intrarea gratuită, unde am mai pierdut încă o oră.
De aici, am apucat să ajungem la castelul din Edinburgh până când a început următoarea ploaie. Nu are rost să mai spun că a plouat toată ziua, în reprize.
La castel am aflat că dacă îți achiziționezi biletele de intrare online ai o reducere. Din păcate de câte ori încercam să finalizez tranzacția îmi dădea eroare, așadar am luat biletele la preț întreg de la casa de bilete cu 22 lire de persoană.
Castelul este impresionant și ai nevoie de cel puțin o zi de dimineață până la ora închiderii pentru a-l putea vizita cu calm și pentru a putea citi fiecare plăcuță informativă. Noi, neavând o zi întreagă la dispoziție și vrând să cuprindem cât mai multe locuri în cele 8 ore pe care le aveam până la întoarcere, am trecut rapid prin fiecare încăpere și am rămas cu amintirile vizuale. Însă merită neapărat vizitat, iar priveliștea de pe terasa castelului este ceva ce doar o singură dată în viață poți vedea.
Am plecat de la castel puțin înainte de ora închiderii cu intenția de a ajunge la Hollyrood Palace și am făcut o scurtă oprire la St. Giles Cathedral. Nu are rost să spun că a început din nou ploaia și am stat cam 20 de minute într-un magazin de haine specific scoțian, unde vindeau și faimoasele kilt-uri.
După ce s-a domolit ploaia, am luat-o la pas, am trecut de Hollyrood Palace, care era demult închis, am trecut de Parlamentul Scoției și ne-am plimbat până la Lacul Sf. Margareta. Părerea mea este că în această zonă merită mers, doar dacă ai intenția să urci la Arthur`s chair pentru că altceva în zonă nu este de văzut.
Ca de obicei, ne-am rătăcit pe străduțe și am luat-o pe partea cealaltă înapoi pentru a ajunge la Calton Hill, de unde, din nou, priveliștea este superbă.
Nemaiavând foarte mult timp la dispoziție până la plecarea trenului, am luat-o la pas grăbit către Dean Village, unde îmi doream să ajung foarte mult după ce citisem pe net că nu trebuie ratată această zonă. Și nu mi-a părut rău. Aveam impresia că sunt într-un basm și că m-am întors în timp.
De aici a trebuit să fugim la gară să nu pierdem trenul, însă mai erau atât de multe de vizitat, Grădina botanică, Royal Yacht Britannia, Camera obscură pe lângă care am trecut, dar nu se încadra în timp.
Edinburgh, garantat este un oraș pentru care nu îți ajunge o zi. Este nevoie de cel puțin 3-4 zile. Dar cum spuneam, am rămas cu niște amintiri vizuale formidabile pentru tot restul vieții și poate cu speranța că voi mai ajunge vreodată prin aceste locuri minunate și atunci voi avea tot timpul din lume pentru a vizita cu calm, relaxare și fără ploaie.
